Urmăreşte OFERTA LUNII propusă de cabinetul PSIHOTOTAL şi sună întotdeauna pentru programare.

Cum pot gestiona părinţii minciunile copiilor ?

Cum pot gestiona părinţii minciunile copiilor ?


Minciuna copilului ar putea să nu pară o infracţiune în mintea majorităţii părinţilor. Totuşi chiar şi o minciună banală ridică semne de întrebare semnificative în mintea părintelui. Dincolo de a nu şti ce să faci pentru sau unui copil care minte, experienţa mea profesională (şi aici mă bazez pe interviurile pe care le-am condus cu părinţii şi experienţele cu copiii cu care am lucrat, experienţa mea ca părinte în comunicarea cu propriul copil, dar şi pe literatura ştiinţifică existentă) îmi arată că mulţi părinţi sunt confuzi în ceea ce priveşte felul în care ei aleg să reacţioneze, pendulând între furie şi vină, între negare şi responsabilitate, între dorinţa de a pedepsi copilul şi dorinţa de a ignora minciuna cu desăvârşire. Şi adesea constat că părinţii se mint pe ei înşişi că va fi mai bine. De fapt o minciună pe care ei şi-o spun fără un fundament real şi asta pentru simplu fapt că nu ştiu de ce copilul lor minte şi nici nu ştiu cum să reacţioneze eficient în astfel de cazuri. Există diferenţe între a ascunde adevărul şi a spune ceva care este fals, dar totuşi ambele sunt minciuni. De asemenea apar diferenţe între minciunile nevinovate, înşelăciunile şi minciuna serioasă. Este uşor să spui că toate minciunile sunt rele, dar majoritatea părinţilor nu le tratează în mod egal pe toate.

Cum este trasată o linie între o minciună bună şi una rea şi cine o trage?

pentru a trage o linie, există multe motive diferite pentru a minţi, dintre care enumerăm:
·        pentru a evita pedeapsa
·        pentru a obţine ceva ce altfel nu poate fi obţinut
·        pentru a proteja propria persoană sau pe altcineva de rău
·        pentru a câştiga admiraţie sau interesul celorlalţi
·        pentru a evita crearea unei situaţii sociale dificile
·        pentru a evita stânjeneala
·        pentru a menţine intimitatea
·        pentru a demonstra propria putere unei autorităţi, etc.
acestea nu sunt singurele motive pentru minciună, dar se află printre cele mai comune raportate de copii, părinţi şi cadre didactice .
Minciunile pe faţă trădează şi corodează apropierea. Ele dau naştere neîncrederii şi pot distruge orice relaţie de intimitate. Părinţii simt că nu-şi pot îndeplini cum trebuie rolul în protejarea, sfătuirea şi ghidarea copiilor lor dacă au informaţii false, incorecte, cu frânturi de adevăr.

Ce trebuie să facem ca părinţi ?
Cum putem păstra încrederea şi să încurajăm sinceritatea, fără să fim invazivi şi să permitem copiilor noştri intimitatea şi autonomia pe măsură ce ei cresc?

Acestea sunt întrebări grele, care nu au răspunsuri uşoare. În ciuda rolului important pe care îl joacă minciuna, foarte puţini oameni s-au gândit serios la natura acesteia. Majoritatea părinţilor sunt nepregătiţi atunci când sunt puşi în faţa primei minciuni serioase a copilului lor.
Unii părinţi îşi încurajează fără să vrea copiii să mintă prin exemplul pe care chiar ei îl oferă copiilor. Unii copii sunt ca bureţii, absorbind orice văd şi aud, de asemenea, le place să scoată în evidenţă ipocriziile părinţilor lor. Dar modelul nepotrivit oferit de părinţi este doar unul dintre factorii care trebuie luaţi în considerare pentru a putea înţelege de ce unii copii mint mai mult decât alţii. Inteligenţa , personalitatea, adaptarea şi prietenii au toate un rol important. Un aspect de luat în considerare este dacă propriile dumneavoastră acţiuni îl încurajează pe copil să mintă.

Sunt regulile dumneavoastră prea stricte?
Sunteţi prea protector?
Comunicaţi în faţa copilului dumneavoastră, dezvăluind mesaje de genul că  este în regulă să minţi ?

Încrederea se întrepătrunde cu minciuna sub multe aspecte. Copilul mincinos trădează încrederea părinţilor. Părintele care a fost minţit trebuie să se lupte pentru a ierta copilul şi pentru a permite restabilirea încrederii. Părintele care nu are încredere ar putea distruge credinţa sinceră a copilului în dreptatea şi devotamentul părintelui. Ar putea fi de folos să ne gândim că uneori copiii ne mint pentru că nu au încredere în noi, pentru că nu sunt siguri că pot să fie sinceri cu noi fără să fie certaţi sau pedepsiţi. Părinţii îşi încep acest rol cu încrederea copiilor lor în ei , dar, pe măsură ce aceştia cresc, încrederea copiilor în ei trebuie câştigată.
Aşa dar vă invit în cabinetul PSIHOTOTAL pentru a găsi răspunsurile şi soluţii la problemele cu copiii dvs., obţinând din plin informaţii despre opţiunile şi alternativele în ceea ce priveşte atitudinea faţă de copii şi minciună, ajutându-vă să fiţi mai bine pregătiţi pentru a implementa programe care să susţină onestitatea – şi, în final, să aducă părinţii şi copiii în relaţii mai apropiate, mai pline de încredere şi iubire.